Pe 29 iunie Zsizsku Janos ar împlini 74 de ani dar...
Aşa se întâmplă în viaţă. Zilele trecute m-am întâlnit cu prietenul meu Gyuri Pop şi am depănat, oleacă, amintiri despre Janos. Ne-au dat lacrimile la amândoi când, Gyuri, mi-a povestit despre înmormântarea lui Janos, din toamna anului trecut. După slujba religioasă, preotul a anunţat să nu se arunce pământ peste sicriu până când, cei 32 de beiuşeni, români şi maghiari, nu vor arunca pământul adus de acasă, de la Beiuş. Şi atunci, din 32 de pungi a început să curgă ţărână beiuşeană...
În memoria acestui om deosebit al comunităţii beiuşene să ne amintim despre el. Vă propun, în premieră pe Net, lecturarea broşurii "Nasc oameni şi-n Ţara Beiuşului" - ZSIZSKU JANOS
Dedicăm aceste pagini unui om care a însemnat, înseamnă şi va însemna mult pentru Beiuşul nostru drag, la a cărui pace şi bună înţelegere între etnii are o contribuţie determinantă şi la a cărui viaţă culturală, civică şi socială a participat cu multă convingere şi pricepere.
PRIMĂRIA ORAŞULUI BEIUŞ
Ec. SILVIU ODOBASIANU
primarul oraşului
Zsisku Janos s-a născut la 29 iunie 1936, în Santău, judeţul Satu Mare. Şcoala primară şi gimnaziul le face în localitatea natală, iar studiile secundare în Zalău. Este licenţiat în teologie, în anul 1957, la Cluj. După peregrinări în mai multe localităţi din judeţele Sălaj, Satu Mare şi Cluj, în anul 1965 vine la Parohia reformată din Beiuş. Fiind adeptul bunei înţelegeri şi convieţuiri între concetăţenii de orice etnie, este repede adoptat de beiuşeni, altfel destul de conservatori cu sentimentele lor. Că aşa s-au petrecut faptele stau dovadă, printre altele, prieteniile care le-a legat cu Niculiţă Papp, dr. Emil Pop, cu mulţi dintre profesorii actualului Colegiu Naţional "Samuil Vulcan", cu o seamă de medici de la spitalul beiuşan, iar de dată mai recentă cu Gavril Popa fostul protopop ortodox de Beiuş, dr. ing. Octavian Codreanu, conf. univ. dr. Nicolae Brânda, ec. Silviu Odobasianu, Ioan Igna, prof. Anton Naghiu şi mulţi alţii. Ne-am oprit la prietenii de etnie română deoarece se subînţelege faptul a reuşit că prieteniile cu credincioşii săi sunt mult mai numeroase.
În scurtă vreme după aşezarea sa în oraş reuşeşte să stabilească relaţii de bună colaborare şi amiciţie cu preoţii aparţinând celorlalte biserici şi culte religioase din Beiuş.
Având o cultură generală deosebită , fiind un bun mânuitor al condeiului, pastorul Zsisku Janos s-a aplecat asupra colii de hârtie şi a pus la îndemâna cititorilor numeroase colaborări la Utunk; Igaz Szo; Korunk; Romaniai Magzar Szo; Harangszo; Magyar Naplo; Erdely Magzarsag; Bihari Naplo şi altele. Poetul Zsisku Janos ne-a pus pe rafturile bibliotecii personale două volume de poezie: Halalos huseg (Credinţă eternă) în 1995 şi Beszelgetes onmagammol (Cel care vorbeşte cu sine) în 2003 şi 2 volume de proză Ortornyaink a Koros (Întâmplări geografice de pe Criş) în 1996 şi Szorvany breviarium (Breviarul diasporei) în anul 2000.
Beiuşul
( fragment )
Precum copilul
legat de-a sa măicuţă
prin cordon ombilical
tot aşa din tine, cu tine,
pentru tine trăiesc
Beiuş al meu, până când soarta-mi
va fi tăiat această înlănţuire.
………………………………………………….
BUCSUZUNK
tiszteletes urtol
Preotul Zsisku Janos, deşi născut şi crescut pe meleaguri vecine (judeţul Satu Mare) este atât de beiuşan, aşi îndrăzni să spun că mai beiuşan decât mulţi alţi beiuşeni, încât ne vine deosebit de greu să înţelegem, să credem chiar, că nu va mai fi printre noi, că la următoarea noastră activitate ecumenică, culturală, obştească nu va fi alături de noi. Daţi-mi voie să cred că nici domnia lui nici noi nu merităm aşa ceva, dar soarta nu întotdeauna urmează calea dorită de noi, iar în acest caz, cel puţin în ce ne priveşte ne este potrivnică.
Ne este potrivnică deoarece duce dintre noi pe meleaguri vecine un om, un prieten pe care întotdeauna l-am preţuit, îl preţuim şi îl vom preţui.
Preotul, omul, prietenul Zsisku Janos va fi şi pe viitor, un simbol al bunei înţelegeri şi respectului reciproc între locuitorii comunităţii noastre, mesaj pe care dealtfel îl trimite în cele patru zări nu numai din amvonul bisericii pe care a slujit-o cu dragoste, dăruire şi pricepere, ci şi prin scrierile poetice şi în proză cu care ne-a bucurat.
Dacă noi beiuşenii, indiferent de etnie ne privim în faţă cu respectul cuvenit, cu prietenie chiar, dacă după evenimentele din decembrie 1989, atmosfera Beiuşului a rămas netulburată, adică de bună înţelegere, dacă putem sta alături la o sărbătoare naţională, la o aniversare, la o comemorare sau la orice eveniment politic şi cultural, de asta se face "vinovat" în bună parte Zsisku Janos sau cum îi spunem cu mult drag noi beiuşenii "popa Zsisku".
Părinte Zsisku, prietene Janos, încercăm să ne închipuim prin ce treceţi domnia voastră acum, ne vine greu şi nu ştim dacă reuşim, dar poate vă va veni mai uşor ştiind că veţi fi mereu alături de noi în tot ceea ce vom face, mereu veţi fi printre invitaţii noştri de onoare la toate activităţile ce le vom organiza, veţi fi prezent, cel puţin spiritual alături de noi.
Vă asigurăm însă că oricând veţi voi, veţi găsi la noi o invitaţie scrisă. O invitaţie de onoare, pentru noi, ca să ne fiţi alături, să ne împărtăşim din spiritul, pildele şi umorul domniei voastre care de atâtea şi atâtea ori ne-a descreţit frunţile.
Noi vă vom aştepta mereu să reveniţi printre noi şi vă rugăm, chiar vă cerem ca atunci când pronia cerească vă va dărui cu noi scrieri, cu noi cărţi tipărite, să nu uitaţi că vom fi gata să organizăm aici la noi, de fapt la domnia voastră acasă, la Beiuş, lansarea acestora. Să nu uitaţi că beiuşenii aşteaptă aceasta din partea domniei voastre.
Ne vine foarte greu, părinte Zsisku Janos să vă spunem la revedere, de aceea daţi-ne voie să vă spunem o zi bună şi mâine să ne strângem din nou mâinile.
Io napot kivanok pasztor ur.
Ec. Silviu Odobasianu,
Primarul oraşului Beiuş
Beiuş, 11 iunie 2003
( fragment )
Huszonhat eve elek ezen a videken, a Fekete Koros-volgyi Belenyesen…
Adoptalt fia, rajongoja vagyok ennek a videknek.
Mindig irigylem egyenesagi leszarnazottait, akiknek velem szemben behozhatatlan elonyuk az, hogy gyermekkoruk jussan kotodnek ehhez a Szentek Szentjehez.
Szeretem oket hallgatni, olvasni.
Nem hargszanak tulon-tul ream, hogy en, oket olvaşva, mindenre racsodalkozom, felujjongok, es megdobenek. Mert valajabon en, a negyedszazados orokbefagadtasom dacara, hozzajug ,erten, csak nomad Mozes vagyok, akinek Nebo hegyerol megatatott atleskelodnom a tulnani Igeret Foldjere.
Ket ilyen vallomasos iras kerult most egyszere kezembe: Bottyan Janos: Belenyestol Segesvarig cimu kotete, es Kun Jozsef: Belenyess, te draga, cimu emlekirasa. Elgondolkodom azon, hogy ennek a videknek megorokitoi miert mondanak ra olyan doxologiat mint Istenre az Uri imadsag zarosorai?…
(Zsisku Janos. Szorvany breviarium. Oradea, 2000, p. 90).
ZSISKU JANOS
De aproape 40 de ani Janos este prietenul şi mentorul meu, o prietenie de suflet, de relaţie artistică, de trăire şi împărtăşire a evenimentelor zilnice, de întrajutorare la nevoie. Este OMUL pe care am putut conta în toate împrejurările prin care m-a purtat viaţa, fie faste, fie presărate cu obstacole şi dureri de tot felul.
Sunt convins, chiar ferm convins, că o bună parte din cariera şi succesele mele artistice şi din viaţa publică le datorez acestui om deosebit şi dăruit pentru cei din jur.
De multe ori a fost mobilizatorul, stimulentul la tot ceea ce am realizat în viaţă şi pentru aceasta, aşa cum am făcut-o de fiecare dată, îi mulţumesc din suflet.
Înţelegându-mi arta, mesajul artistic al creaţiei mele, fiind şi el un artist - poet şi scriitor mi-a deschis şi prefaţat multe din expoziţiile mele. Eu la rându-mi am tradus în limbaj plastic mesajul scrierilor sale, fiind ilustratorul cărţilor sale.
Preotul şi OMUL Zsisku Janos, a păstorit comunitatea reformată din Beiuş cu multă dragoste şi pricepere, atât în cele sfinte cât şi în cele lumeşti. Şi când zic cele lumeşti mă gândesc la viaţa de zi cu zi, a comunităţii maghiare, reuşind să ţină cât mai departe relaţiile cu concetăţenii noştri români de derapajele politice înregistrate şi de o parte şi de alta, fapt pentru care locuitorii oraşului, autorităţile administrative, politice şi eclesiastice beiuşene i-au acordat deosebita lor stimă şi preţuire, considerându-l un nepreţuit prieten al tuturor locuitorilor Beiuşului atât de drag lui.
Dragostea pentru oraşul nostru, pentru locuitorii lui a exprimat-o nu numai în biserică şi viaţa publică, ci a făcut-o atât de frumos în proza şi poeziile lui, având un întreg ciclu de scrieri dedicate Beiuşului.
Ajungând la vârsta deplinei maturităţi - (legi, în unele cazuri nedrepte cu unele persoane cum este Janos) - este nevoit să părăsească amvonul căruia i s-a dăruit cu atâta abnegaţie,sper - şi îi doresc asta din toată inima - se va dărui condeiului pe care îl stăpâneşte atât de bine.
Acum, la ceas de grea încercare pentru el, pentru prietenul meu de o viaţă, îl asigur că el nu se retrage, nu pleacă dintre noi, se duce doar să stea alături de familia sa, alături de fiica sa şi familia acesteia, dar el va fi mereu aici în Beiuş, alături de noi toţi cei care-l preţuim şi îl iubim atât de mult.
Sunt sigur că şi de aici înainte mă va asista şi va fi alături de mine, ba chiar va participa la viaţa mea artistică.
Cu mult drag, prietenie şi totală dăruire,
Prof. Miklos Janos
artist plastic.
Beiuş, 7 iunie 2003
Acesta-i Beiuşul
de Zsisku Janos
Mulţumescu-ţi Ţie, Doamne
că am putut
să-mi trăiesc viaţa aici,
până la sfârşit.
Spre Apus munţii;
pereţi de munţi până-n Zărand.
Spre Răsărit - căciulă înzăpezită
poară semeţ Bihorul,
iar focul din mine
îl alină Stâna de Vale
cu izvoare ca ghiaţa
…………………………………………….
joia, în Târg,
zumzăie zgomotul străzii:
aici, în corul graiului moţesc
concertează şi maghiara.
Şi-n tumultul graiurilor străzii
poezia se revarsă din mine
ca apa Izbucului.
Din râul ascuns al credinţei
eu împart Trupul lui Crist
dăruindu-mă.
PRIETENIE - BARATSAG
Credem că acestea sunt cuvintele potrivite care caracterizează nu numai personalitatea ci şi activitatea pastorului bisericii reformate din Beiuş, părintele Zsisku Janos.
Ne perimtem şi credem în această afirmaţie cunoscând în mare mîsura activitatea domniei sale de apropiere dintre maghiarii
de aici şi de dincolo de graniţă şi românii beiuşeni, iar prin scrierile sale dintre maghiarii şi românii din ambele ţări.
Atunci când am avut de primit oaspeţi din oraşele înfrăţite Komlo şi Bekescsaba şi alte localităţi din Ungaria vecină, pastorul Zsisku Janos ne-a fost mereu alături în organizarea şi desfăşurarea vizitelor, în structurarea şi desfăşurarea programelor acestora. Ba mai mult, aproape de fiecare dată le-a vorbit oaspeţilor noştri despre buna înţelegere şi colaborarea care trebuie să fie între cele două ţări, între cele două popoare, exemplificând cu starea de fapt din Beiuş, atitudine formată aici în timp care s-a consolidat şi perpetuat şi la a cărei menţinere Zsisku Janos a avut o însemnată contribuţie.
Nu trebuie să uităm nici faptul că părintele Zsisku a fost cel care a organizat şi desfăşurat în Beiuş m,ai multe ântâliniri între personalşitâţi importante din viaţa culturală din Ungaria şi beiuşeni maghiari şi români, ca dealtfel nici faptul că prin strădania şi stăruinţa domniei sale s-au făcut cercetări etnografice şi folclorice vizând obiceiurile locuitoerilor maghiari de pe valea Crişului Negru, cercetări ale căror concluzii au fost publicate atât în limba maghiară cât şi în română, insistându-se în bună măsură asupra interferenţelor între culturile celor două etnii.
Pentru toate acestea, şi, pentru multe altele locuitorii oraşului Beiuş, de toate etniile îl stimează ţi îl preţuiesc pr domnul pastor Zsisku Janos şi se bucură dacă îl pot saluta ei primii, fapt ce se întâmplă destul de rar fiindcă mai totdeauna primul este Zsisku Janos.
Acum probabil reuşesc să i-o iau înainte salutându-l cu toată stima şi consideraţia.
Teodor Puie,
consilier local
Beiuş, 24 iunie 2003
KOSZONYUK PASZTOR UR
Dacă beiuşenii de etnie maghiară au reuşit să-şi îndeplinească unele dintre idealurile propuse, în bună parte trebuie să-i mulţumim pastorului Zsisku Janos care mereu ne-a fost alături, şi, acolo unde, din cauza vremurilor sau a statutului său social, nu a putut aţiona ne-a îndrumat pas cu pas, arătându-ne ce trebuie să facem.
Spre a fi sinceri cu noi înşine trebuie să recunoaştem că multe din împlinirile noastre, ale maghiarilor beiuşenilor nu le.am fi relizat aşa uşor sau poate chiar de loc fără spiritul de iniţiativă şi fără sprijinul necondiţionat al lui Zsisku Janos.
Dacă ne uităm cu atenţie în urmă, dacă evaluăm cu corectitudine tot ceea ce am făcut, ajungem la concluzia de necontestat că împlniri avem destul de multe, dar dintre ele eu m-aş opri doar la câteva şi toate semnificative:
-reînfiinţarea învăţământului în limba maternă, după ce odată fusese desfiinţat;
-grădiniţă cu limbile de predare maghiară şi engleză;
-amenajarea şi darea în folosinţă a ceea ce numim "Megmaradas haza" (Refacerea unei construcţii vechi utilizată o vreme ca spaţiu comercial iar apoi depozit, ajunsă într-un stadiu avansat de degradare într-o construcţie nouă cu utilităti culturale şi de cazare,folosită pentru diverse actrivităţi cultural-religioase unde oaspeţii veniţi de pe alte meleaguri pot fi cazaţi în condiţii foarte bune);
-încheiem nu cu ultima realizare, dar cea mai importantă buna înţelegerea între locuitorii oraşului Beiuş, indiferent de etnie, stare de fapt care în bunî m,îsurî i se datorează şi domnului pastor Zsisku Janos.
Gheorghe Pop,
preşedintele UDMR Beiuş
Beiuş, 25. 06. 2003.
Zsisku Janos
(Prietenului meu grafician din Beius)
Există doar un singur postulat, Janos
avem un singur argument ceea ce creem.
Asta-i totul, crede-mă, asta-i DEJa şi ÎNCĂ
Cel din urmă instinc al vieţii din noi
ultima zvâcnire, semn că mai suntem
şi nu ne trage hăul fără fund
căci tu şi eu, noi, încă ne agăţăm de ceva,
la fel ca acrobaţii de-asupra abisului.
Unghiile noastre toate s-au rupt,
şi în ultima mare căţărare ni s-au rupt şi totţi
dinţii.
Fiecare muşchi ai mâinilor şi picioarelor
i-am lăbărţat în marea înălţare
ş-am ajuns acolo încât numai
degetul mic se mai ţine de scară.
Şi de pânza de păianjen ne ţinem,
tu de pensulă eu de pană.
Ne ţinem atât de tare că nici naiba
nu ne poate trage în hău.
Ne ţinem de frânghie cu dârzenie
ca şi cei pe care i-a prins curentul
asigurându-ne deasupra prăpastiei.
Tu tragi mereu liniile,
încrustezi în lemn, eu buchisesc cuvinte.
Şi pe trapez
în balansul frânghiei
stând în creştet
provincial,
poate !!!
ZISKU JANOS
Suntem vecini de stradă, strada 22 Decembrie 1989, de 35 de ani, veniţi pe lume în acelaşi an, 1936.
Eu sunt romano-catolic, mama a fost reformată, în amintirea ei de sărbători frecventez şi biserica pastorului Zsisku.
Sunt de un principiu, am un credo: indiferent în ce limbă sau biserică te rogi, - un singur Dumnezeu este.
Odată, când vom ajunge în faţa judecăţii de apoi - în faţa lui Dumnezeu - ,Dumnezeu nu ne va întreba "Tu… X, Y, tu de ce etnie, foaită eşti ? - ci tu omule pe acest pământ ce lucruri, fapte bune sau rele ai făcut… ?
Aceste principii îl călăuzesc şi pe preotul Zsisku, fapt pe care beiuşenii şi enoriaşii îl cunosc şi de care s-au convins.
Paricipă din convingere la toate manifestările ecumenice ale altor biserici, spunând-uşi şi astea adâncesc prietenia şi toleranţa între diferite etnii şi religii.
Am fost de multe ori împreună la diverse evenimente familiale (nunţi, aniversări, onomastici… ) şi de fiecare dată a fost foarte spiritual, ştiind să creeze bună dispoziţie, având o cultură generală foarte bogată.
Mi-au făcut deosebită plîcere discuţiile care le-am purtat despre istoria artei, faţă-n-faţă cu istoria religiilor.
Fiind şi scriitor, cu precădere poet - cu care ne mândrim toţi Beiuşenii - , poeziile sale sunt de un lirism adânc, cu trimiteri la biblie, cu mesaj meditativ.
Îmi sunt aproape de suflet poeziile care evocă cu multă nostalgie oamenii, peisajul bihorean şi mult iubitul Beiuş. Aşi îndrăzni să afirm că versurile sale sunt portrete sau tablouri care prind trăsăturile esenţial ale personajelor, ale peisajului descris.
Se desparte cu mare greutate şi multă durere în suflet de Beiuş şi Spaţiul lui Mioritic, unde a pterecut, cum mărturiseşte şi în versurile sale, cei mai frumoşi ani ai vieţii slujind cu credinţă biserica şi comunitatea beiuşană din care face şi va face parte.
Prin plecarea lui Janos mă despart - oare pentru câtă vreme? - de un prieten, de un OM, de un intelectaul model.
Pentru mine pastorul Zsisku Janos nu pleacă din Beiuş, doar se mută undeva în vecini.
Prof.Adalbert Marossy ( Potyi )
Beiuş, 05. 06. 2003
"Oare spiritul Beiuşului …?"
Despre preotul Zsisku Janos, auzisem lucruri deosebite, dar nu mi-am închipuit că adună atâta suflet, adtâtea calităţi. Din fericire am avut ocazia să mă conving că aşa este.
Cea care m-a apropiat de Zsisku Janos, de omul Zsisku Janos a fost întâmplarea.
Mulţi din tre cunoscuţii sau prietenii pe care îi am împrăştiaţi prin ţară, ori de câte ori în presa locală de acolo apare vreo semnalare legată de Beiuş sau Ţara Beiuşului, îmi trimit acel material, acea informaţie găsită.
Aşa s-a întâmplat şi în anul 1995. Am primit de la Cluj o copie trasă la xerox de pe un periodic clujan de limbă maghiară - KRONIKA din 12 septembrie 1995 - în ale cărui pagini personajele centrale erau doi beiuşeni: pastorul reformat Zisku Janos şi artistul plastic prof. Miklos Janos. Din paginile acelui periodic am aflat că avusese loc lasnsarea cărţii de poezie a beiuşanului Zsisku Janos "Halalos huseg" şi vizionarea unei expoziţii de artă plastică a prof. Miklos Janos.
Vernisajul expoziţiei lui Iani Miklos nu a fost o surpriză deoarece, prietenul Iani era deja un consacrat al domeniului, participând la numeroase expoziţii şi festivaluri de artă plastică şi grafică mică în marile metropole a mai tuturor continentelor şi cu deosebire ale bătrânei, dar mereu tinerei Europe.
Surpriza a fost preotul Zisku Janos de ale cărui veleităţi scriitoriceşti nu aflasem nimic până atunci.
Prin prof. Miklos Janos l-am contactat pe părintele Zsisku Janos pentru a organiza lansarea cărţii sale şi la Beiuş.
Cu sprijinul Protopopiatului ortodox român din Beiuş, a protopopului Gavril Popa a fost posibilă lansarea, care s-a desfăşurat la începutul lui octombrie, la Librăria "Buna Vestire" a amintitului protopopiat.
Am insistat asupra acestui moment deoarece este începutul unei bune colaborări în organizarea şi desfăşurarea activităţilor culturale şi civice, şi, aşi îndrîzni să spun, începutul unei prietenii care mi-a permis să mă apropiu mai mult de personalitatea lui Zsisku Janos. De acel Zsisku Janos care pe stradă este salutat cu stimă şi preţuire, în egală măsură, de maghiari, români, romi, de beiuşeni, de acel Zsisku Janos care ori de câte ori situatia o cere este alături de preoţii ortodocşi spre a înălţa o rugăciune pentru eroi neamului românesc căzuţi pe câmpul de luptă, ori pentru martirii care şi-au jertfit viaţa pentru împlinirea României Mari, de acel Zsisku Janos care în dubla sa calitate, de prfeot şi de cetăţean al oraşului participă la toate acţiunile culturale, sociale şi civice organizate la nivel de oraş, de acela pe care de mai multe ori l-am surprins ascultându-şi cu multă răbdare enoriaşii care au venit să-i împărtăşească necazurile şi durerile lor să-i ceară un sfat.
M-am apropiat, poate mai repede de omul de cultură, de poetul prozatorul şi publicistul Zisku Janos, de acela cu care cu destulă uşurinţă poţi purta o discuţie despre Mihai Eminescu, Petofi Sandor, Baudelaire sau Mikszat Kalman, Liviu Rebreanu, L.N. Tolstoi ori despre etnografia şi folclorul de pe Valea Crişului Negru, sau despre scriitori şi artişti plastici locali.
M-am întrebat şi mă întreb în continuare; oare spiritul Beiuşului să creeze o astfel de personalitate ?
Acesta este Omul, LelkiPastor-ul şi, îndrăznesc să sper, prietenul Zsiku Janos de la care nu-mi iau rămas bun ci…
La bună şi grabnică vedere, Janos!
Ioan Igna
Beiuş, 11 iunie 2003.
Din spatele obiectivului…
Cătană fiind, în viaţa mea am primit multe ordine, pe care le-am executat întocmai şi la timp, după tipic, dar iată că acum mi s-a încredinţat o misiune, nu de către un şef militar şi nici măcar de un şef, o misiune interesantă şi plăcută de altfel, cea de a scrie despre un om deosebit – părintele Zsisku Janos. Chiar dacă sorţii au hotărât să ne întâlnim destul de târziu şi chiar dacă eu sunt o cătană destul de bătrână mă voi strădui să-mi îndeplinesc această misiune, în măsura ştiinţei şi puterii mele.
Vine o vreme când, sătul de toate nimicurile lumeşti îţi îndrepţi privirea spre oglinda sufletului tău, te priveşti în ochi şi începi să faci bilanţuri sau chiar statistici vizavi de ceea ce ai făcut, faci sau ai intenţia să faci. De o asemenea experienţă am avut şi eu parte, la un pahar de vorbă de ienupăr sau afine, nu ştiu exact de care, dar ştiu că eram cu Ioan Igna, Anton Naghiu şi părintele Zsisku Janos. Mi se întâmplă destul de rar să fiu luat prin surprindere dar în acea zi, o zi ploioasă de toamnă dar cu totul şi cu totul specială, am avut ocazia, din spatele obiectivului camerei video, să privesc nu numai la cel din obiectiv dar şi prin cel din obiectiv, pentru că “Popa Zsisku”, cum îmi place să-i spun iar pe dânsul nu-l deranjează deloc, este o carte deschisă – trebuie doar să ştii să citeşti. Când am imprimat aceea casetă video de 30 de minute mă gândeam la un reportaj şi nici prin cap nu-mi trecea că avea să devină, şi nu exagerez deloc, atât moştenire cât şi testament. Atunci l-am văzut pe acest om, cu o vioiciune spirituală de invidiat, altcumva decât în orice descriere sau fotografie – am văzut atunci nu pe poetul, nici pe cugetătorul şi nici măcar pe preotul Zsisku Janos ci pur şi simplu pe omul Zsisku Janos în toată bunăcredinţa, bunătatea, corectitudinea şi imparţialitatea sa şi mi-am spus în gând: “ buni români îs unii unguri…”
Simion Suciu
Beiuş, 17.06.2003
"Iată un model de ecumenism… "
Cei care au văzut lumina zilei în acveastă urbe, ca şi cei care au fost aduşi aici şi împământeniţi de împrejurările vieţii am fost pătrunşi de acel "genius loci" - acel spirit local - care le conferă o anumită individualitate, iar acest spirit local a devenit, în cazul multora dintre ei, un "morbus loci" - adică un fel de boală a locului.
Este şi cazul lelkipasztor-ului Zsisku Janos, care în noiembrie 1965, a poposit la Beiuş, dar nu pentru câteva zile, ci pentru 38 de ani; o viaţă de om închinată slujirii lui Dumnezeu şi oamenilor din Ţara Beiuşului.
Venit şi eu de pe alte meleaguri în Beiuşul şcolilor şi bogatelor sale tradiţii culturale, am avut privilegiul să-l cunosc pe părintele Zsisku şi să-i fiu aproape în multe ocazii semnificative din viaţa urbei care ne-a adoptat. Pot afirma cu mâna pe inimă că acest Om a devenit pentru mine şi pentru o bună parte din intelectualitatea beiuşană un adevărat reper moral. Fartmecul său personal distincţia impusă de statutul său social dar şi modestia şi timiditatea omului obişnuit; umorul suculent, dar decent, ironia disimulată; politeţea desăvârşită - dublat de o vastă cultură umanistă, ne-a atras în preajma sa, ne-a înîlţat spiritual şi ne-a fermecat.
Dar ceea ce m-a impreionat cele mai mult în manifestările Domniei Sale cu diversele ocazii culturale ori civice este complexitatea personalităţii redată sintetic în calitatea de OM. Deşi aparţine etniei maghiare, dumnealui este în egală măsură român. Ideile xenofobe le respinge, iar când şeful său ierarhic de la Oardea propagă irdentismul, părintele Zsisku îndeamnă la înţelegere şi bună convieţuire între maghiari şi români.
Bun cunoscător a clutrii maghiare, stăpâneşte valorile culturii române, fiindu-i creaţiile poetice ale lui Mihai Eminescu şi Octavian Goga sau cele plastice ale lui Ioan Buşiţia sau Niculiţă Papp.
În fine, aura de nobleţe a acestui respectabil Om îşi capătă strălucirea din ecumenismul său gândit, trăit şi aplicat. Mă rezum la a ada un singur exemplu. Cu ocazia vizitei Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist în Beiuş, la 3 iunie 1995, din marele brâu de preoţi care l-a înconjurat pe merele oaspete făcea parte şi părintele reformat Zsisku Janos. Iar în momentul în care dumnealui s-a apropiat de Părintele Patriarh cu un buchet de flori care "au înflorit în ţintirimul Bisericii reformate din Beiuş", Prea Fericitul - vădit emoţionat, a spus: "Iată un model de ecumenism… model de dragoste dreştinească. Acesta ste ecumenismulk practic şi marii teologi şi marii conducători ai creştinătăţii din toată lumea "ar putea lua pildă de la momentul acesta".
Acum la împlinirea a frumosei vârste de 67 de ani, îi urez Omului Zsisku Janos zile bune şi multe, cu sănătate şi bucurii, asigurându-l de tot respectul meu şi al familiei mele.
Prof. Gavril Hădăreanu
Beiuş, 20. VI. 2003
CEL CARE VORBEŞTE CU SINE
- BESZELGETOKON ONMAGAMMAL-
Zsisku Janos, preotul-paroh reformat al Biuşului (Belenzesi reformatus lelkipasztor), chiar dacă naşterea îi este atestată pe ţinuturi sălăjene (Santău-Sălaj, acum în judeţul Satu Mare), el aparţine Beiuşului, de aproape 40 de ani, cu trup şi suflet, unde s-a stabilit din 1965 şi unde pe lângă slujirea cu devoţiune la altar devine "un cunoscut militant al bubei înţelegeri şi convieţuiri între cetăţeni, indiferent de etnie şi credinţă, fapt ce i-a adus stima concitadinilor săi" (St. Vasilescu, OAMENI DIN BIHOR -dicţionar sentimental- vol. 1, Ed. Iosif Vulcan, Oradea, 2002).
Publicist înzestrat, (cu colaborări, pe parcursul a mai multor ani, în Igaz Szo, Utunk, Fklia, Elore, Bihari Naplo, Romaniai Magyar Szo, Harangszo, Magyar Naplo, Erdely Magyarsag) personalitate complexă. Zsisku Janos scrie şi poezie care se revarsă din preaplinul sufletului său, versuri adunate în primul volum publicat în 1995 intitulat HALALOS HUSEG (Credinţă eternă) ce prefigurează potenţele elegiace ale autorului. Dar substanţa liricii sale o regăsim în al doilea volum de versuri, BESZELGETOKON ONMAGAMMAL (Cel care vorbeşte cu sine) apărut în 2002, în care poeziile (unele reluate din primul volum publicat) sunt structurate pe zece teme poetice (unele preluând titluri ale poeziilor din conţinut).
Privite în anasamblu, din creaţiile poetice ale lui Zsisku Janos răzbat virtuţile propăvăduite de învăţăturile creştne, iubirea de oameni, spiritul de dreptate pe care autorul le-a cultivat cu insistenţă în predicile sale şi cărora le-a dat valoare în acţiunile sale.
Ceea ce, cu siguranţă, va asigura ( pentru noi, beiuşenii) dăinuirea în timo a creaţiilor lui zsisku Janos este modul emblematic în care cântă Beiuşul cu ţinutul său, pământul durerilor şi bucuriilor sale, creaţii cuprinse în chiar prima parte a volumului din care enumerăm poeziile: A videk elonye (Avantajul provinciei), Videk (Provincia), Hoforas (Izvor termal),Preat Mundus! Domboru meniszkusz (Menisc bombat), Ez itt Belenyes (Acesta-i Beiuşul), Kitett gyermek (Copil părăsit), Blenyes (Beiuşul).
Adevărată mărturisire de credinţă, prin versurile dedicate Beiuşului şi zonei acestuia în ipostaza lor lirică Zsisku Janos îşi asumă un act exemplar de conştiinţă cum ar fi în poezia
Pereat mundus!
Nem mondom, hogy a vilag
vesszen,
de Belenyesbe temetkestem.
Itt, vegul job formamat hoznam,
ne tapossatok utat hozzam!
Nu spun să piară lumea
deşi-n Beiuş m-am îngropat.
Azi, în fine, vremea
drum vieţii mele-a dat!
(Trad. A. N.)
sau în poezia:
Ez itt Belenyes
Koszonom Uram azt, hogy eletem
en itt elhetem le, a vegeken
......................................................
Csutortokon bezsong az utcazai,
itt moc beszedel vegul a magyar.
Mig hangasulnak utcau szavak
a Vers kiomkik, mint buvopatak,
en osztom Krisztus testet,
magamat.
Acesta-i Beiuşul
Mulţumescu-ţi Doamne pentru
viaţa-mi
care în acest ţinut o pot sfârşi
.................................................
Joile aicea-s târguri, zarva
străzii...
Moţii-şi cântă graiul iar maghiara,
ea,
întregeşte coru-n zumzetul amiezii
şi poezia-mi curge ca o apă grea
Crist îşi împarte trupul prin
credinţa mea.
(Trad. N. Brânda)
Desigur, o traducere integrală a volumului în discuţie sau cel puţin o selecţie din acestea ar putea oferi cititorului de limbă română o imagine mai clară atât a frumuseţii construcţiei poetice a autorului cât, mai ales, asupra ideilor şi sensuirlor elegorice ce răzbat dincreaţia sa şi se constituie într-o paradigmă de poetică a implicării.
În totalitatea sa, volumul de poezie CEL CARE VORBEŞTE CU SINE / BESZELGETOKON ONMOGAMMAL poate fi privit ca Imnul care îl consacră pe autor, preotul-paroh Zsisku Janos ca poetul conştient de rolul său în Cetate (civitas). Fiindcă poezia lui lirică devine până la urmă o poezie de conştiinţă.
Prof. Anton Naghiu
Beiuş, 23. 06. 2003
