CONFESIUNE

Azi-noapte, în speranţa că bunul Dumnezeu o să mă asculte, am scris, după mulţi ani, câteva cuvinte meşteşugite, o rugăciune pentru Domnul Păunescu şi Domnia Sa Poporul Român. Le-am pus pe blog azi-dimineaţă, la prima oră, neştiind că Poetul a murit. Mi-a mai rămas jumătate din rugăciune, care sper să-mi fie ascultată...

Se pare că am primit un mic semn, un mail de la dl. Dorel Pietrăreanu, semnatarul Tabletei lui Dorel, rânduri pe care îmi permit să le public:

Adrian Paunescu s-a intâlnit cu vesnicia

De Dorel Pietrareanu

 

Fiecare muritor are dreptul sa scrie ce simte!

Se pare ca adevăratele genii, ca și sfinții, sunt apreciate după ce asfințesc!

Uriașii culturii românești, marile valori, se duc încet, încet, într-o lume a stelelor mereu strălucitoare, de unde ne vor veghea și poate ne vor îndruma către o mentalitate mai sănătoasă. Acum, a mai murit o bucata din noi, din România, și ne doare mult. Pleacă dintre noi toți cei buni, cei care ne-au îmbogățit spiritual și care ne-au luminat mințile. Ei pleacă, iar noi rămânem într-o Românie sărăcita pe toate planurile. Se pare ca și Dumnezeu are de gând sa-și facă un cenaclu...

 

Nu am avut șansa de a-l cunoaște pe  Omul  Adrian Păunescu, dar mă înclin cu admirație și respect în fata  Poetului  Adrian Păunescu. 

Paunescu era omul care respira cuvântul, poezia.

 

Fac parte din generația Cenaclului Flacăra. Atunci și acolo, în liceul militar și în școala militară, acest poet, prin Cenaclul Flacăra, mi-a adus o raza de lumină în adolescenţa mea cazonă, o speranță care, poate, la vremea aceea ar fi încetat să mai existe. Nouă cine ne mai oferă acea speranță, astăzi? A fost omul care a umplut nu doar stadioanele ci și inimile noastre în acele vremuri tulburi și a ținut tineretul conectat la cultura adevărată, la muzica buna, la viata frumoasa.

 

A fost un om angajat în toate evenimentele majore ale timpului său și prin aceasta a fost un exemplu. Cât a greșit, ce a greșit... sa arunce piatra cel care e complet inocent, cum zice Biblia. În anii aceia întunecați, poetul Adrian Păunescu a fost o Flacăra a spiritului liber. A avut o contribuție importantă, atât cât timpul său i-a permis, în a da identitate unei "generații în blugi" care, se știe, s-a răzvrătit contra comunismului în 1989. Se cuvine să nu mai aruncam cu noroi în acest patriot adevărat. Măcar în aceste zile!

 

Faptul ca nu și-a renegat niciodată convingerile politice de stânga și nu a făcut traseism politic după cum a bătut vântul, arată că era un om care avea curajul în a-și susține crezul! Consider că angrenarea lui Păunescu în politica nu avea de-a face cu spiritul artistic al poetului. Adrian Păunescu nu avea nevoie de funcții, deoarece el avea funcția - brandul  Adrian Păunescu. Asta vis-a-vis de valoare. Poetul rămâne poet, iar epigonii epigoni!

 

Consider ca a fost un geniu al culturii române într-o perioada neagră a istoriei române! Recunoașterea valorii artistice însa rămâne și va dăinui atâta timp cât fiecare dintre noi care citește o poezie a lui Adrian Păunescu, se va regăsi în străfundul sufletului.

 

România este și mai săraca și mai tristă, iar noi, tot mai singuri în faţa prostiei agresive, a subculturii și demenţei unei societăți profund bolnave.

 

Istoria o să-l așeze la locul cuvenit, în Panteonul Culturii poporului român, pe care atât de mult l-a iubit. Dacă și pentru cât a greșit - îl va judeca Dumnezeu. Păunescu va rămâne un strop de nemurire în istoria nefiresc de zbuciumata a romanilor.

 

Cu siguranță însa, a plecat supărat dintre noi, supărat pe vremurile pe care le trăim, pe imoralitatea care ne înconjoară, pe răutatea, avariția si aroganţa celor ce ne conduc astăzi, cei ce duc țara către nicăieri, cei care cu voie sau fără voie, distrug speranțele, viitorul și valorile autentice. Nu mai știm ori am cam uitat să iubim țara, oamenii.

Sper că de acum, undeva acolo sus, sa aibă parte în sfârșit de liniște sufletească și să continue sa creeze poezii nemuritoare, pentru îngeri. Acolo unde a ajuns poate reuseste sa facă o Constituție a Raiului, în versuri. Maestre, când vei ajunge în audienţă la Domnul, roagă-l te rog să trezească romanii din indiferenţă, prostie, manelism și mitocănie!

 

Probabil ca Maestrul ne-ar ruga sa fim optimiști. Am rămas cu poeziile lui, deci nu suntem încă singuri!

 

Dumnezeu să-i ierte greșelile și să-i liniștească sufletul, iar pe noi, romanii, sa ne facă mai buni!!