Ne mor valorile, se
sting încet
Şi nimeni nu-i să le înlocuiască.
Ne mor bătrânii si ne ard copii
În biata noastră Țară Românească.
Piloții mor, în
dureroase salturi,
Lăsând în urma lor amar și jale,
Se lăfăie miniștrii, își dau stele
Şi România zace prin spitale.
Bătrânii noştri stau
umili la coadă
Pentru un kil de zahăr sau ulei,
Au construit o ţară cu-a lor brațe,
Şi-au devenit acuma sclavii ei.
Spitalele sunt pline,
mor pe stradă
Românii, fără casă, fără masă,
Conducătorii umblă-n lumea largă,
„Minciuna stă cu Regele la masă”.
Pentru un kil de zahăr sau ulei,
Au construit o ţară cu-a lor brațe,
Şi-au devenit acuma sclavii ei.
Românii, fără casă, fără masă,
Conducătorii umblă-n lumea largă,
„Minciuna stă cu Regele la masă”.
O, Doamne! Uită-te un
pic la noi!
Săraci, umili, cu haina ruptă-n coate
Şi dă un ordin sa fim iar ce-am fost,
Dă-i Doamne României sănătate!
