BORDAȘIU, Nicolae Ioan**. Preot, deținut politic. S-a născut în 22 mai 1924, în satul Săbolciu, judeţul Bihor, în familia învățătorului Gheorghe Bordașiu (1899-1978) şi a Mariei Mangra, nepoată de văr a Mitropolitului Vasile Mangra. A încetat din viață în 9 noiembrie 2018, la București.
A început studiile la şcoala
primară din satul natal, apoi la Oradea, unde a studiat cinci clase liceale. În
urma răpirii Ardealului de Nord prin Dictatul de la Viena (30 august 1940),
familia sa a fost silită să se refugieze în satul Poiana Moților, județul Cluj,
revenind în Săbolciu, în luna aprilie 1945. În pofida tuturor potrivniciilor şi
lipsurilor materiale, tânărul Nicolae şi-a continuat studiile liceale,
susţinând bacalaureatul, în anul 1943, în Beiuş, unde, în mod providenţial, l-a
cunoscut pe episcopul Nicolae Popoviciu al Oradiei (1936-1950), un ierarh
înţelept şi un mare patriot, care i-a îndrumat paşii spre Facultatea de
Teologie Ortodoxă a Universității din București.
După susţinerea Bacalaureatului a
urmat cursurile Facultăţii de Farmacie din Bucureşti, una dintre facultăţile
militarizate în anii războiului, înscriindu-se însă şi la Facultatea de
Teologie Ortodoxă, ale cărei cursuri le-a urmat în paralel între anii
1943-1947, promovând examenul de licență în luna iunie 1947 cu nota 10 (zece).
În anii care au urmat războiului,
împreună cu Roman Braga şi Gheorghe Domăşneanu, Părintele Nicolae Bordaşiu a
avut iniţiativa înfiinţării unei Asociaţii a Tineretului Ortodox Studenţesc (ATOS),
fiind secretarul şi, ulterior, preşedintele acesteia. Pentru câteva manifeste
redactate de membrii Asociaţiei, în care tinerii insistau asupra
incompatibilităţii dintre calitatea de creştin şi cea de comunist, într-o epocă
în care noul regim încerca să amăgească tineretul şi să-l încadreze în
organizaţii comuniste, membrii Asociaţiei Tineretului
Ortodox Studenţesc au fost acuzaţi de „uneltire contra ordinii
sociale” şi condamnaţi la ani mulţi de detenţie.
Fiind avertizat că urmează să fie arestat, se
refugiază, în 1948, la Timișoara și se ascunde, începând astfel o lungă
pribegie, de șapte ani. Între timp, în lipsă, a fost condamnat la 20 de ani
muncă silnică. Ia hotărârea să plece în satul natal al tatălui său, Husasău de
Criș, unde a stat ascuns până când a fost arestat. Tot satul ştia că părintele
se ascunde la unchiul său, Florian Bordaș, însă nu a fost denunțat. În 15 iulie 1955, a fost arestat, urmând ca la 18
iulie 1955 să fie rejudecat în regim de urgență și condamnat la 10 de ani de
închisoare. A fost întemniţat aproape nouă ani în închisorile din Timişoara,
Jilava, Oradea şi Aiud până în data de 20 iunie 1964. La Penitenciarul din Timișoara a reușit, pentru câteva clipe,
să-l zărească pe Arsenie Boca, reținut și el, între altele, pentru că nu l-ar
fi denunțat pe Nicolae Bordașiu. A fost transferat pe 4 decembrie 1955 la
Penitenciarul Oradea și a stat aici până pe 5 februarie 1956. În aceeași
perioadă (17 decembrie 1955 – 7 aprilie 1956), tot în „iadul roșu de pe Criș”
se afla încarcerat și Arsenie Boca.
După eliberarea din închisoare, Nicolae
Bordașiu a lucrat ca muncitor, apoi tehnician la Institutul „Dr I. Cantacuzino”
din București (1964-1969), la cercetarea și producția de seruri și vaccinuri.
În februarie 1969, cu sprijinul Patriarhului
Justin și a mitropolitului Corneanu a fost numit profesor la Seminarul Teologic
Ortodox din București, iar în 30 noiembrie 1969 a fost și hirotonit preot. Își
va susține doctoratul în Teologie sub îndrumarea părintelui Dumitru Stăniloae,
iar din anul 1973 pleacă la studii la Paris, unde îi va întâlni pe Eugen
Ionescu și Emil Cioran. Revenit în țară și-a reluat activitatea la catedră, tot
la Seminar, până în 1981, când timp de 9 luni a slujit la Catedrala Sf.
Vasile din str. Polonă, iar din octombrie 1981 la Biserica Sf. Silvestru, unde
paroh era părintele Constantin Galeriu. Din 2013, după moartea părintelui
Galeriu, Nicolae Bordașiu va prelua această funcție.
Referințe:
- PF Daniel, Patriarhul B.O.R., Părintele Nicolae-Ioan Bordaşiu – slujitor
înţelept al Bisericii și mărturisitor al lui Hristos în temniţele comuniste,
în: doxologia.ro; - Laboș, Adrian, Părintele Nicolae Bordașiu: ”Când
securiștii mi-au cerut armamentul, le-am arătat Biblia, singura armă pe care o
aveam”, în bihorjust.ro. (S. S.)
