 |
| Foto: BCU Cluj-Napoca |
POP, Alexă**. Preot, protopop. S-a născut la 10 mai 1858 în comuna Bozința Mică, județul Satu Mare. A încetat din viață la 18 noiembrie 1927, fiind înmormântat în cimitirul parohial din Sanislău, județul Satu Mare.
Studiile secundare le începe
la Baia Mare şi le continuă la Beiuş, unde în 1876 a luat şi maturitatea. În
1880 termină cursul teologic la Satu Mare.
În 3 martie 1881 s-a
căsătorit cu fata preotului din Chilia (Satu-Mare) iar cu câteva zile mai
târziu a fost ordinat şi numit administrator parohial în Bușag. ”La Buşag înființează un grânar, prin care,
s-a zidit mai târziu şcoala primară de acolo. La 1887 el e înaintat paroch şi
la 1893 trece în parochia Săsari, unde continuă rodnica sa activitate”. În
Săsari - o parohie de două ori mai mare
ca Buşagul, credincioşii erau parcă mai puţin înstăriți. Alexă Pop se gândește
mai întâi la salvarea economică a enoriaşilor săi. A înființat o bancă poporală, prin care, localnicii și-au
fructificat micile lor venituri de lucrători mineri, iar apoi a zidit o nouă
casă parohială corespunzătoare și o biserică nouă, consacrată de episcopul
martir Dr. Demetriu Radu.
Profilul de luptător al
părintelui Alexă se concretizează și astfel, într-un articol publicat la 21
august 1899 în ziarul Unirea din
Blaj, ca răspuns la o circulară a vicarului general episcopesc Dr. Augustin
Lauran, spune: ”Noi preoții din
parochiile cele mai slabe nu aşteptăm nici un bine de la guvern, care numai
serviciile <<hazafias>>-e [patriotice-n.n.] - înteleg: corteșești
[corteș=electoral-n.n.] - le onorează şi nu cele religioase-morale-culturale;
pentru aceea nici pe departe nu suntem de acord cu acei - din darul lui
Dumnezeu, puțini - domni frați preoți, cari, în tăcere şi în trecut au uzat, la
recomandarea potentaților, de subsidiul gros al statului; ci noi ne îndestulim
cu prescurița săracă a poporului nostru, cu care voim să trăim şi să murim ca
preoți români catolici, şi nu ca slujbași ai statului neconfesional. În 3
martie 1907 este numit paroh și protopop al Sanislăului, ulterior arhidiacon și
asesor consistorial. La apariția bulei papale Christi fideles graeci pentru înființarea episcopiei maghiare și
maghiarizatoare de Hajdudorog, părintele Alexă Pop rămâne surprins și
consternat, văzând că o mulțime de parohii curat româneşti, împreună cu toate
parohiile tractului său, sunt în mod arbitrar încorporate în această episcopie.
Marele Congres al Românilor ardeleni din 29
mai 1912, desfășurat la Alba Iulia, a hotărât organizarea unor adunări de
protest contra înființării episcopiei de Hajdudorog. Dar să vedem cum descrie
adunarea de la Sanislău, Ioan Ardeleanu, în cartea Oameni din Sălaj: ”Dumineca,
18 August 1912, erau adunați la Sanislau toți Românii din Ciumești, Resighea și
Pişcolt. Adunarea a fost deschisă de protopopul A. Pop, printr-o înflăcărată
cuvântare. În momentul când își făcea apariția deputatul Șt. C. Pop (Ștefan
Cicio Pop -n.n.), o femeie bătrână cu lacrimi în ochi a strigat: “Trăiască
limba românească și legea strămoșească”. Deputatul Dr. Ștefan Ciceo Pop a
vorbit cu atâta putere, Jurând că “mai bine voesc să se prăpădească biserica
decât să sufere rușinea și batjocura nemaipomenită de a se ruga lui Dumnezeu în
ungureşte” (Românul Nr. 174/1912). A vorbit apoi păr. C. Lucaciu, fratele
“Leului dela Sişeşti”, despre votul universal și la urmă advocatul din Beiuș şi
martirul național de mai târziu, Dr. Ioan Ciordaş, care în încheere “a jurat pe
credincioșii greco-catolici uniți să-și apere biserica, până la cea din urmă
picătură de sânge”. Aceiași oratori au participat și la adunarea din după-amiaza
zilei de 18 august 1912, adunare organizată de părintele Alexă, preotul local
Nicolae Bota, învățătorii Mărcuț și Vereș, ”la
sfârșit întreaga adunare a intonat Imnul Național Deșteaptă-te Române”. A
doua zi se organizează o adunare în Dindești. După adunări, părintele Alexa
trimite un protest la episcopul de Oradea. Acesta îi răspunde, pe 3 septembrie
1912, și-l sfătuiește să facă un alt protest, în latină și română, ”mai puțin aspru și mai puțin vehement”,
pe care să-l trimită la Roma. Protestele nu au avut efect, iar din 1913 a
început o ”prigoană nemaipomenită asupra
satelor românești”. În 27 martie 1913, episcopul Gonczi, aflat în vizită la
Culciul Mare, a fost alungat de săteni. În 11 aprilie 1913, părintele Alexă
este dat afară din protopopie. În 1918 protopopul Alexă Pop este președintele
”Reuniunii învățătorilor greco-catolici români din Arhidiaconatul Sătmarului”,
semnând, la 27
noiembrie 1918,
credenționalele prin care Reuniunea învățătorilor delega pe învățătorii
Ambrosie Nicoară și Ioan Raț ”la Marea Adunare Română ce se va ținea la 1
decembrie 1918 st. n. c., la Alba Iulia”. Imediat după Marea Unire, preotul Alexă Pop este
reintegrat în Protopopie. În 1923 înființează o nouă parohie în localitatea
Sanislău, unde se și sfârșește în anul 1927.
Referințe:
Ardeleanu, Ioan, senior, Oameni din
Sălaj. Momente din luptele naționale ale românilor sălăjeni, Editura
Luceafărul, Zalău, 1938, p. 75-88. (S. S.)
