"Scrisoare către un colonel, oricare ar fi el!"

Politica anului 2010 a inventat un nou tip de militar. El nu este nici comandant, nici subordonat şi nici executant. Şi nici, Doamne fereşte, vreun luptător! El nu este nici măcar politicianul-militar! El este afaceristul politic, îmbrăcat în uniformă cu vipuşcă! Care transmite condescendent, folosind doar cuvinte din dicţionarul militar, cuvinte de laudă, pe cartoane gofrate, cumpărate de la librăria din colţ, fraze elucubrante de genul: „Vă mulţumim…”. O lichea cu stele pe umăr!

L-ai cunoscut, domnule colonel, atunci când tu săreai gardul să mergi la discotecă, în anii adolescenţei tale naturale de elev de liceu militar. Pe vremea când el, permanent-agreat de secretarul de partid şi de C.I.-stul  Liceului, vă dădea „în gât pe toţi” şi vă rânjea mototolic atunci când se uita la voi de dincolo de grilajul arestului Liceului Militar. L-ai simţit domnule colonel, atunci când tu veneai zgribulit de la vreo Olimpiadă naţională de matematică şi primeai drept recompensă o învoire de 24 de ore, iar el era plecat cu vreo săptămână mai devreme în vacanţă, pe baza de pile-cunostinte-relatii la „judeţeana de partid”. L-ai cunoscut domnule colonel, atunci, la repartiţia de la finalul Liceului, tu, şef de promoţie, ai
nimerit la cele mai ingrate arme, în timp ce el, Licheaua Liceului, a fost trimis la o Şcoală mai „subţire” şi mai aducătoare de foloase materiale: cazarmare sau intendenţă!

L-ai cunoscut, domnule colonel, atunci când l-ai întâlnit pe câmpul de instrucţie. Tu locotenent, cu porthartul pe coapsă, conducând plutonul în exerciţii demonstrative şi el, grăsun, specialist în făcut cafelele şi în calculele traseului şefului pe care îl deservea linguşitor. Tu, locotenent. El deja, locotenent-major.

L-ai cunoscut, domnule colonel, atunci când te-a invitat – o singură dată – condescendent, să-l vizitezi, cu familia, acasă. Tu locotenent cu nevasta luată din iubire şi cu un copil crescut într-o cameră din Căminul de pe Antiaeriană” (unde deja, fostul tău coleg, face  acuma repartiţii pe bază de linguşiri domestice!). El, deja căpitan, în apartamentul cu 5 camere, duplex, pe bulevardul Victoria Socialismului, repartizat, la Revoluţie, pentru fapte extraordinare. Atunci l-ai văzut cât e de priceput în „ale politicii”: ai înţeles atunci că fraierul clasei s-a învârtit şi că a fi “şef de promoţie”, în politică nu înseamnă nimic, dacă nu ştii să te unduieşti slugarnic ca şi foştii ospătari ce-au ajuns, între timp, miniştri!

L-ai cunoscut, mai încolo, domnule colonel, atunci când te-a chemat să conduci, vreun birou prin SMG. Şi te-ai simţit mândru că eşti coleg cu el, dar mândria ţi s-a stins atunci când ai văzut că, între el şi tine, erau încă vreo câteva exponate blonde, de conjunctură, dar destul de militar-politic-lascive, care fuseseră avansate, la ceas de seară, la grade mai mari decât ale tale.

L-ai cunoscut, domnule colonel, atunci când, după o muncă de vreo 5-6 ani şi cheltuieli mai mari decât pentru cumpărarea unei Dacii, ţi-ai dat doctoratul. În „ştiinţe militare”! Şi, Licheaua ţi-a fost „raportor” al tezei şi te-a desfiinţat şi te-a făcut „cu ou şi cu oţet” ! Nu pentru valoarea ştiinţifică a tezei şi nici pentru că ai contrazis strategiile de moment ale partidului la putere. Ci doar pentru faptul că nu ai avut sarmale cu smântână la masa de „după”, şi teza nu s-a încheiat la cârciuma din Militari unde trăgea el de obicei !

L-ai recunoscut, domnule colonel, pe la diverse televiziuni, dând lecţii de patriotism, de strategii de înzestrare şi de cumpătare bugetară. Aceeaşi Lichea care-şi adăuga la declaraţia de avere, an de an, zeci de hectare de intravilan şi sute de mii de euro obţinuţi din „vânzări anterioare”. Aceeaşi Lichea care se trage de brăcinari cu toţi marii afacerişti ai capitalei şi cu toţi marţafoii care se laudă că, cică, conduc România! Licheaua perfectă, cea care a semnat zeci şi zeci de treceri din proprietatea publică a statului în proprietate privată a diverşilor dezvoltatori imobiliari a terenurilor cele mai bune ale Armatei. Tu te-ai ocupat, domnule colonel de partea operativă a Armatei dintr-un apartament, confort 2, din periferia capitalei de judeţ. În timp ce Licheaua coordona repartiţiile „mocca” a sute de apartamente din toată ţara din telefonul lui mobil cu numar de Franţa sau Maroc! Prin interpuşi ca să nu i se „vadă” urma”!

L-ai cunoscut, domnule colonel atunci când, după ani de condus batalioane şi regimente, ţi-a trimis controale tematice, „de dărâmare”, ca să te înlocuiască cu proprii lui protejaţi. Tot atunci ţi s-a pus şi nodul ăla în gât când l-ai văzut punându-i cu mâna lui steaua pe umăr ignobilului tău subordonat care-a avut grijă de licitaţiile unităţii în favoarea firmelor primarului din garnizoană.

Ai tăcut şi tu domnule colonel, precum au tăcut şi profesorii tăi de la Academie, cand ţi-au „pus în braţe” teza de doctorat a blondei de la Cotroceni, doctoranda în ştiinţe militare. Şi-ai tăcut şi nu ai spus nimic! Şi te-ai apucat de lucru! Ca să îi faci pe plac comandantului suprem! Unde îţi este acum onoarea? Că oricum blonda aia nu a reuşit să treacă de anul al doilea, chiar dacă a bătut din tocul cizmuliţelor să i se dea doctoratul în doar doi ani!! Te-ai prevalat de condescendenţa tipic militară şi i-ai pupat mâinile cu buzele tale crăpate prin poligoanele de la Cincu sau de la Jegălia. Şi i-a plăcut !

Şi ţie, domnule colonel ţi-a fost ruşine de tine dar nu ai spus nimic. Tu nu erai decât organul de transmisie dintre secretariatul ministerului şi soldatul din Kosovo!

Ai tăcut şi ai îndurat umilinţe de la diverse „nepoţici” necoapte, puse nitam-nisam şefe pe la diverse Colegii de Apărare. Şi nu te-ai revoltat… sperând şi tu la o stea, care să-ţi încetăţenească statul la coadă la macrou în Piaţa la Matache! Iar steaua nu a venit! Nu era nici Crăciunul şi nici partidul din garnizoană nu a considerat că peşcheşul de 50 de lei pe care l-ai dat din pensia ta (încă ne-recalculată!) poate contrabalansa sponsorizarea de miliarde a vreunui vremelnic primar PSD (pardon, prin tradare se poate anagrama…UNPR) de la Sectorul 2!

Ai îndurat domnule colonel, pentru un şnur pe umăr (care e aurit doar pentru ei) şi care cică ar însemna recunoaşterea Patriei. Şi pentru ideea aia nobilă pentru care intraseşi în Liceul Militar când nici nu aveai 14 ani (de-a trebuit să-ţi semneze tata în locul tău): Patria şi Patriotismul!

Îţi rânjeşte acum Licheaua şi face mişto de tine! Aşa e? El, cu stele de general pe umăr, şi tu, cu alea trei dungi de colonel pe care te temi să nu ţi le taie la pensie? Îţi rânjeşte din pâlcul politic de unde se ascunde? Şi de unde încă mai face afaceri? Să-ţi fie de bine domnule colonel! Şi te mai şi amăgeşti că până la urmă „viaţa o să facă dreptate”? Poate o sa-ti facă dreptate….cu 25% mai puţin… că e criză!

Gândeşti naiv domnule colonel! De-aia, mai bine să nu fii şef de promoţie! Cel puţin, nu în Armata Română!

Si când te gândesti că, în perioada interbelică, marile unităţi erau denumite după numele comandanţilor lor! Acuma au ajuns să fie denumite după partidele care prevalează în teritoriu: asta e garnizoana UNPR, asta e garnizoana PDL… dă-mi mie Aviaţia că-ţi dau eu ţie Marina Militară, ia Forţele Terestre că-ţi dau la schimb Logistica… îşi dau un SRI pe doi SIE… un fel de pokeraş ca în gară la Mizil. Cu România inter-schimbabilă în rolurile lui Tanţa şi Costel!

Domnule colonel
Şi totuşi, Armata asta Română… a cui dracului o mai fi?

Bârfitorius Anonimus

că mi-e frică să semnez cu numele meu

Preluare de pe InfoMondo Militar