Numele lor stă scris pe frontispiciul monumentelor, pe troiţele de la răspântia drumurilor, pe crucile înnegrite de vreme prin cimitire dar mai ales în mintea şi sufletele celor care i-au cunoscut şi i -au preţuit. Atât cât au trăit au avut înfăţişarea noastră dar ei sunt mai presus decât noi, ei au renunţat la viaţa lor ca să o facă posibilă pe a noastră în cinste, respect şi demnitate.
Sunt acei care au în trupurile lor adânc săpate infirmităţi ireparabile, făcute de gloanţe, schije şi ger năprasnic.Sunt părinţii şi bunicii generaţiilor de azi...
Ei, Eroii Neamului, cei ce au îmbrăcat cămaşa morţii şi au murit cu imaginea Patriei în privire...
De fapt, ce a fost Patria pentru ei? Pentru ce şi-au dat viaţa?
Explicaţia e simplă – şi-au dat viaţa lor pentru viaţa celor pe care îi iubeau, aşa cum spune un cântec vechi pe care îl cântau soldaţii români:
„Am şi eu la mine-n sat un petic de ogor
Pe care tatăl meu mi l-a lăsat
Şi mai am la mine-acasă o mândră în pridvor
Am pe mândra mândrelor din sat.
Ogorul meu şi mândra mea
Doar Dumnezeu le poate lua
Dar eu ştiu că nu mă lasă singur să rămân
Că şi Dumnezeu e-un bun român.
Ţara mea şi mândra mea
Mi-am scris pe inima din piept doar două nume
România şi cu Leana mea
Asta-i tot ce am pe lume
Ţara mea şi mânda mea.
Ţara mea şi mândra mea
Păi amândouă laolaltă să–nflorească
Şi mă rog lui Dumnezeu aşa –
Eu să mor dar să trăiască,
Ţara mea şi mândra mea!”
L-am auzit pentru prima dată din gura lui Dumitru Fărcaş, prin 1988,89...
Mi-am amintit de el şi ţi-l dăruiesc azi, 1 Decembrie 2010, ora 1şi 3 minute...
Vreau sa fiu printre primii care-ţi spune:
La Mulţi Ani, Ţara mea şi Mândra mea!
LA MULŢI ANI, MAMA ROMÂNIA!
Simion Suciu
Simion Suciu
