CONSTANTIN ȘTEFĂNOIU (1934 - 1998)

 

ȘTEFĂNOIU, Constantin**  Inginer. S-a născut în 13 august 1934 în satul Păcălești, comuna Drăgănești. A fost al patrulea copil al învățătorului Constantin Ștefănoiu-senior, absolvent al Școlii Pedagogice din Târgu Jiu, stabilit în satul Păcălești în anul 1924. S-a stins din viață în 1998, la Oradea.

A urmat școala primară în Păcălești, iar gimnaziul și liceul le-a absolvit la Liceul ”Samuil Vulcan” din Beiuș, în 1953. Peste 4 ani a absolvit Facultatea de Metalurgie la Institutul Politehnic din București, cu o lucrare de licență în metalurgia uraniului.

Din 1958 până în 1962 a lucrat la întreprinderea Mineră Bihor din orașul Dr. Petru Groza (Ștei actual), la secția de concentrare a minereului de uraniu și la laboratorul de analize chimice.

În 1962 a fost chemat la Oradea pentru a proiecta, construi și pune în funcțiune Întreprinderea de Alumină Oradea. La începerea activității acesteia, în 1965, Constantin Ștefănoiu a fost numit inginer-șef și mai apoi, director. Fără teama de a greși, putem spune că inginerul Constantin Ștefănoiu a pus bazele metalurgiei aluminiului la noi în țară, el punând la punct procedeul chimic de separare a prafului de alumină din bauxita extrasă la Dobrești, Roșia și Zece Hotare. În acest domeniu a obținut o serie de brevete de invenții și inovații. Contribuția lui Constantin Ștefănoiu în domeniul obținerii aluminei a fost apreciată și prin alegerea sa în Comisia Națională a Inginerilor și Tehnicienilor, ca președinte și apoi vicepreședinte al filialei județene.

În plan politic, a fost ales deputat în Marea Adunare Națională în perioada 1977-1981, într-una din cele 5 circumscripții electorale ale Bihorului. În 1989, a fost demis din postul de director, din cauză că i-a plecat fiul, Dan Constantin Ștefănoiu, în străinătate (după 1989 a avut bucuria să-și știe fiul așezat, cu rosturile lui, în Canada).

După evenimentele din anul 1989 a fost chemat din nou pe postul de director la Uzina de Alumină, dar din cauza bolii (diabet), nu a acceptat propunerea. Până în 1992, când s-a pensionat, a lucrat tot în cadrul întreprinderii pe care a ctitorit-o, Întreprinderea de Alumină Oradea.

Prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Oradea nr. 735 din 29 septembrie 2005 i s-a conferit titlul (post mortem) de Cetățean de Onoare al Municipiului Oradea.

Dintre numeroasele sale invenţii, una se detaşează în mod deosebit. ”Este vorba de cea intitulată Dispozitiv pentru agitarea şi transportul suspensiilor în metalurgia aluminei, invenţie pentru care i-a fost acordată Medalia de Aur la Salonul Internaţional de Invenţii şi Produse Noi, ediţia a XXI – a de la Bruxelles, din 1972, an în care Uniunea Inventatorilor şi a Posesorilor de Patente din Austria i-a acordat Marea Medalia de Argint. Acestea reflectă inteligenţă, bogate cunoştinţe tehnice în domeniu, pasiune şi efort. S–a realizat astfel un dispozitiv prin care a fost automatizat procesul de producţie într-o importantă secţie a uzinei, cu efecte deosebit de benefice prin economisirea anuală a 12 milioane kw/h de energie electrică” se precizează în HCL privind acordarea titlului de Cetățean de Onoare al Municipiului Oradea. Invenţia a fost primită cu interes şi aplicată ca o soluţie în premieră în unităţi industriale similare din alte ţări. În căutarea noului, în care să fie promovate soluţii eficiente, a iniţiat şi întreţinut o vastă colaborare cu specialişti de la uzinele de profil din fosta Iugoslavie, Ucraina şi Italia.

Referințe: - Butișcă, Constantin, Monografia comunei Drăgănești – Bihor, Editura Brevis, Oradea, 2002, p. 102; - Hotărârea 735 privind acordarea Titlului de „Cetăţean de onoare al municipiului Oradea – post mortem” lui Constantin Ştefănoiu, Oradea, 29 septembrie 2005.  (I. D.)