BĂRUȚIA (BĂRUȚA), Alexandru ***. Comerciant, proprietar, fabricant de sifon. Sa născut în 27 februarie 1903 în Vașcău, județul Bihor, fiul lui Gheorghe și Maria Băruța. A încetat din viață în 20 martie 1980 în localitatea Nucet, județul Bihor. A fost înmormântat în Vașcău, în cimitirul de lângă stadion.
După ce a urmat cinci clase la Liceul ”Samuil Vulcan”, în anul 1918 a fost încadrat funcționar la Percepția din Vașcău, continuând și Școala Superioară de Comerț din Oradea.
În anul 1924 este încorporat la Oradea, în Regimentul 86 Infanterie din componența Diviziei 2 Vânători, iar în anul 1926 este lăsat la vatră cu gradul de sergent. Urmează apoi o specializare în fabricarea alcoolului la Academia de Științe Comerciale din Viena. După întoarcerea în țară, temporar se ocupă de colectarea nucilor, afinelor și plantelor medicinale, pe care le îngrijesc exporta în Austria. Temporar este chimist la Fabrica de spirt din Beiuș. O vreme lucrează în depozitul tatălui său, până în anul 1928, când devine asociatul a tatălui său la depozitul de băuturi spirtoase și firma de exploatare forestieră, până în anul 1936. În acest an, deschide propria afacere în Beiuș, deschizând un depozit de băuturi. spirtoase și o fabrică de sifon. Dezvoltă afacerea asociindu-se în 1940 cu firma ”Gloria” din Oradea, care fabrica rom și lichior, dar avea și un depozit în-gros de băuturi, se asociază cu fabrica de piele din Tinca a lui Englender, de asemenea deține 75% din magazinul de textile al lui Rapaport Izidor din Beiuș.
După Dictatul de la Viena, administrarea orașului și a plășii Beiuș erau în mâna legionarilor, care intenționau deportarea evreilor în zona Bug, în Transnistria. În urma unei discuții cu primarul legionar al Beiușului, Mureșan Ioan, cu care era, „ tatăl meu a obținut ca bolda i jidani (evrei – nn) să rămână în județ, undeva în zona Tinca, Râpa, Marghita ”.
Sa căsătorie în anul 1943 cu Maria Elisabeta Ilieș, această divorțând în 1950. Au avut un fiu, Alexandru și o fiică, Rodica.
După 23 august 1944 este încorporat, participă la război în caderul Diviziei 3 Munte, este rănit în Ungaria, în luptele pentru eliberarea orașului Debrecen și internat în Spitalul Militar. În mai 1945, refăcut, se întoarce la Beiuș. În anul 1945, la cererea lui Vasile Weinstein, cum a făcut această fabrică de spirt din Beiuș, care era falimentară, renovează cele două clădiri, creând un spațiu industrial, un spațiu comercial, iar la etaj, un spațiu locuibil. Tot în această activitate devine proprietarul unui magazin de produse de panificație în centrul Beiușului, a două case în Beiuș, două case în Oradea cu nouăsprezece, respectiv nouă apartamente și spațiu comercial.
În 11 iunie 1948 i sa naționalizat fabrica de spirt, iar în 20 aprilie 1950, în baza decretului 52/1950 i s-au naționalizat toate proprietățile. Abia în august 1958, statul român a fost întabulat proprietar, cu titlul de drept naționalizare.
A activat ca membru al PNL-Brătianu, fiind prieten cu Cosma Titi, președintele PNL-Brătianu, filiala Bihor, cu prefectul județului, Popa și primarul Beiușului, Ioan Mureșan.
După dizolvarea PNL-Brătianu a ținută legătura cu membrii PNL, îndeosebi cu dr. Cornel Pop, dar și cu membrii PNȚ: dr. Ioan Quai, Victor Peloni, dr. Tiberiu Amos Borlan ș.a.
Fiind învinuit că „ a acționat pe față noi orânduiri și a puterii sovietice” i-au fost aplicate administrative cu caracter politic însumând o durată de 13 ani, 11 luni și 12 zile, la care se adaugă 5 ani interdicție corecțională și confiscarea averii. Dintr-o adresă a Ministerului de Interne către Spitalul de Ftiziologie Nucet rezultă că din 2 august 1950 până în 30 iunie 1951 și din 15 august 1951 până în 26 aprilie 1954 a fost privat de libertate în locuri de deținere, pe baza unui act administrativ, iar din 28 martie 1959 până în 29 iulie 1964 a executat o pedeapsă dată printr-o hotărâre judecătorească. „ În perioada după 11 iunie 1948 și până prin 1964, unii români, inclusiv tatăl meu, au beneficiat de reeducări, temporar sau total. Băruția Alexandru a efectuat patru ani la canal, fiind calificat să transforme bolovanii de granit în cuburi folosiți la pavarea străzilor, instructorul tatălui meu fiind deținutul Dănilă Andrițoiu din Vașcău, unchiul poetului Alexandru Andrițoiu… Needucatul Băruția Alexandru, alături de alți semeni este declarat „absolut ”... fiind repartizat la Nucet, Bihor, cu domiciliul permanent”…
În 16 februarie 1951, tatăl lui Băruția Alexandru, Băruția Gheorghe, în vârsta de 78 de ani de trimitere o scrisoare ministrului de interne, solicitând eliberarea fiului său Băruția Alexandru din Detașamentul 3 Muncă din Saligny sau, în caz extrem, internarea acestuia într-un spital. Băruția Gheorghe motivează că este bătrân, neputincios, iar fiul său „ prin munca lui mi-a asigurat existența. Fiul meu are doi copii mici pe cari ia părăsit și mama lor introducând divorțul contra fiului meu. Abea ajuns în Detașamentul de Muncă în cursul muncii a fost invalidat, i sa rupt un picior încă în luna august. Deatunci până azi se află în infirmerie, cu piciorul rupt.” Desigur, scrisoarea a rămas fără răspuns…
În 3 octombrie 1957, ora 6 am, tatăl meu, Băruția Alexandru, a fost ridicat, din cămăruța situată în Beiuș, str. Cezar Bolliac, nr. 12, de patru patru în civil, de față fiind și eu, un copil de 13 ani. Ușa camerei fiind sigilată eu am rămas pe stradă, al nimănui. Vecinii de pe stradă, evrei, dl. Abent și d-na Israel, a pe întuneric îmi lăsau pachete cu mâncare, recunoștință pentru că tatăl meu a obținut, în 1941, de la administrația legionară, ca evreii locale să nu fie deportați la Bug.”
A fost decorat cu Meritul Industrial și Comercial clasa a II-a în anul 1934.
ILIEȘ, Maria Elisabeta****. Soprană la Opera din Timișoara. Soția lui Băruția Alexandru. Sa născut în 28 februarie 1920 la Oradea. A încetat din viața în anul 2002, în SUA. Familia sa este originară din Buntești, strămoșii fiind preoți din tată-n fiu pentru șapte generații (arborele genealogic Luca). Mama sa, Antița sa născut ca a doua fiică a preotului din Buntești și a fost absolventă a școlii pedagogice din Beiuș. A fost mărită cu un notar de lângă Turda, „fiind <<muiere>> cu acte a notarului aproximativ trei luni, că bandele lui Bela Kun l-au împușcat”. În aceste circumstanțe a plecat la Oradea, unde a născut-o pe Maria Ilieș. Surorile sale, una fiind soția profesorului Candrea, cealaltă soția unui judecător renumit în acea vreme, au numit-o administrator al Orfelinatului „Principele Mircea” și au ajutat-o să-și crească fiica. A urmat școala primară în Oradea, Școala în Beiuș, apoi un an la Conservator (Canto) la București, iar de aici, oferită unei burse oferite de Fundația Gojdu”, a urmat Facultatea de Canto la Universitatea din Viena. După absolvirea facultăților a fost angajată soprană la Opera din Timișoara. Sa căsătorie cu Gheorghe Băruția în anul 1943, cununia fiind oficiată de protopopul Beiușului, Virgil Hetco. În anul 1950 a divorțat. Au avut un fiu, Gheorghe (Alexander George) și o fiică, Rodica. În anul 1968, după un turneu la Milano, a emigrat în SUA.
Fiul, Băruția Alexandru Gheorghe, cu soția și un fiu au emigrat în SUA în 1976. După doi ani a emigrat și sora sa, Rodica, tot în SUA.
„Stimate d-le Degău, this this istoria familiei bazată pe fapte, urmând ca dumneavoastră să vă selectați. Cu respect vă mulțumesc pentru intenția onorabilă de a prezenta pe tatăl meu. Alexander Băruția, 3 sept. 2021 ” - Alexander-George Băruția.
Referințe : Degău, Ioan, Suciu, Simion, Laza, Ioan, Beiușul și lumea lui, vol. VI, Oameni de mare din Țara Beiușului, Editura Academiei, Cluj-Napoca, 2022.
