MAGHIAR (Magyar), Augustin **/***. Preot, profesor. Delegat la Marea Adunare Națională din Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, reprezentând Despărțământul ASTRA Oradea Mare.
S-a născut la 23 martie 1880 în Sanislău, județul Satu Mare, fiul lui Paul Petru Maghiar și Terezia Dragoș. (Tatăl său a fost învățător și cantor în Sanislău). A încetat din viață în 16 august 1951, în închisoarea din Sighetu Marmației.
Şcoala primară o urmează în localitatea natală, studiile secundare la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuş, iar cele teologice la Oradea şi Budapesta, unde a obţinut licenţa la Facultatea de Litere.
În 11 mai 1905 a fost hirotonit preot, funcționând în această calitate în parohiile Galșa (Arad) și Petea (Satu Mare). La 1 decembrie 1907 a fost numit profesor de religie la Liceul Premonstratens din Oradea, fiind în același timp preot de studii și vicerector al Seminarului diecezan din localitate. În 1 decembrie 1909 a fost numit profesor de religie și limba română la Liceul Preomonstratens din Oradea și a ocupat și funcția de vicerector la Seminarul Leopoldin. În 8 iunie 1914 a fost ales vicepreședinte în comitetul de conducere al Despărțământului din Oradea al ASTRA. A fost delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. De la 1 septembrie 1919 a funcționat ca rector al Internatului Pavelian și profesor suplinitor la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuş, iar din 1921, profesor titular. Pentru activitatea deosebită desfășurată și pentru calitățile sale intelectuale, la 30 martie 1927 fu numit canonic capitular și apoi rector al Seminarului Leopoldin și al Academiei Teologice din Oradea. În 1928 este ales senator de Bihor în Parlamentul României. Ulterior, în 31 decembrie 1939 a fost numit prepozit capitular. În 1947 a fost pensionat. Evenimentele istorice ale anului 1940, cedarea Ardealului, îl găsesc în fruntea Capitlului Canonical, fiind Prepozit capitular, fiind numit apoi Vicar general diecezan. “ Dorind să-și îndeplinească cu cea mai mare conștiinciozitate obligațiile impuse de funcția de Vicar general al diecezei, după arestarea episcopului Frențiu, a căutat să cunoască starea diecezei, după acțiunile întreprinse de autorități din toamna 1948, a cerut preoților declarații privilegiate atât la starea parohiilor cât și a lor personală, declarațiile lor fiind apoi făcute cunoscute Sfântului Scaun prin Nunția apostolică. La această acțiune un rol important l-au avut călugării franciscani aparținători diecezei. Augustin Maghiar a făcut cunoscute numele celor care au luat parte la adunarea de la Cluj, 36 de preoții greco-catolici care au semnat pentru trecerea la ortodoxie, care au fost excomunicați de episcopul Vasile Hossu ”. în 1 iulie 1950, la 70 de ani, a fost arestat, iar pe 17 iulie a fost întemniţat la Sighetu Marmaţiei. Augustin Maghiar a încetat din viață pe 16 iulie 1951, iar trupul său a fost aruncat într-o groapă comună, fără cruce, în Cimitirul Săracilor (Sighet), „ fiind primul martir al bisericii greco-catolice din Dieceza Oradea, lui urmându-i, tot la Sighet, episcopii Frenţiu şi Suciu, aruncaţi, fără slujbă religioasă, în „cimitirul săracilor” undeva în apropierea vărsării Izei în Tisa ”.
Referiri: - Crăciun, Corneliu, Sub destinul care arde. Ioan Buşiţia … p. 30, 92, 98; - Vasilescu, Stelian, Oameni din Bihor … p. 114, 180; - Vasile Andercău , În memoria Prepozitului Augustin Maghiar. 1880-1951 , În: ”Vestitorul Unirii”, nr. 7 din 1996, Oradea; - Silviu, Sana, Tiberiu Ciorba, Episcopul Valeriu Traian Frenţiu. Scrisori pastorale, circulare și discursuri oficiale (1913-1948),
Editura Universității din Oradea, 2015; - https://tribuna-magazine.com/augustin-maghiar-unionist-bihorean-mort-in-inchisorile-comuniste/ accesat în 17 octombrie, ora 11.19. (I.I., S.S.)
