MAREA ASTEPTARE...
Stau şi rememorez seara de 17 decembrie de acum 20 de ani. Eram ofiţer de serviciu din 16 decembrie. Aşteptam ... Ce aşteptam? O veste de acasă? Legăturile telefonice nu funcţionau. Ar fi trebuit să merg la Oradea să-mi văd familia, după două săptămâni, dar pe 16 după amiaza, pe la 16.00, am executat “Ştefan Cel Mare” – alarma de luptă. Incredibil, mi s-a părut atunci. Alarmă de luptă duminica după amiaza. Un ordin mult iubit de militari – “Încetarea” O clarificare a situaţiei, ori e albă, ori e neagră... Eram nedormit de aproape 40 de ore, echipamentul de luptă mă trăgea în jos iar „Carpaţi-ul” îmi frigea degetele... mi-era teamă să nu fiu nevoit să-l folosesc, nu ştiam nimic despre familia mea, tata era blocat în Timişoara, nu ştiam dacă a ajuns acasă... controalele pe care trebuia să le efectuez erau mult mai dese, soldaţii, unii dintre ei recruţi, erau neliniştiţi, speriaţi... de câte ori suna telefonul pe circuit militar (cel civil era mut) un fulger îmi străbătea creierii... Cam...