Ţara mea. Compunere de elev bătrân
povestire de Dorel Pietrăreanu Îmi aduc aminte că, elev fiind în şcoala generală, una dintre nelipsitele compuneri ale anului şcolar era “Ţara mea”. Compunerea aceasta, precum şi aceea “Cum mi-am petrecut vacanţa de vară” erau cele mai chinuitoare şi mai aiuristice pentru mine. Fugeam de ele ca dracu’ de tămâie, dar niciodată n-am reuşit să scap. Eram educaţi în şcoală, în familie, iar mai târziu în Armată, că trăim în cea mai frumoasă ţară din lume, cu munţi, dealuri, câmpii, mare şi râuri. Astea erau şi atunci şi sunt şi acum la locul lor, mă rog cu unele modificări pe-ici-pe-colo, dar nesemnificative. Problema (Big Problem, Sir!) cu ţara mea de acum este conducerea şi, mai ales, cu administrarea ei. Că au ajuns până şi ţâncii de la grădiniţă să spună: „Avem o ţară frumoasă cu munţi, dealuri, câmpii, mare şi râuri, dar... păcat că e locuită!” Mă între...