LUNGU, Corneliu Mihai***. General
maior dr. (r). S-a născut la 6 aprilie 1940,
în orașul Sibiu.
A
urmat Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza, Școala Superioară de Ofițeri
din Sibiu și Academia de Înalte Studii Militare din București, promoția 1974. A absolvit facultatea de drept. A
absolvit un curs postuniversitar NATO, la Roma, în 1994. Cunoaște limbile italiană, engleză și maghiară.
A
îndeplinit următoarele funcții de comandă în cadrul Armatei Române: comandant
Batalion de Cercetare (Târgu Mureș, 1978), comandant Regiment Mecanizat (Beiuș,
1978-1982), comandant al Diviziei 1 Mecanizate București, comandant al Diviziei
2 Mecanizate Craiova și comandant al Diviziei 11 Mecanizate Oradea. Între anii
1994-1997 este numit Inspector General al Armatei Române, iar între 1997-2001
lucrează în calitate de diplomat-atașat al apărării la Budapesta. În 1989 a
obținut gradul de general maior. În 7 iunie 2001 a trecut în rezervă, prin
decretul prezidențial 416/07.06.2001.
A
publicat lucrări în domeniul strategiei militare și al fenomenului
militaro-politic contemporan în reviste de specialitate. A realizat filme de
instrucție pe peliculă de 16 mm. Este un iubitor al culturii și un promotor al
unor inițiative, în urma cărora s-au realizat și dezvelit statuia ecvestră a
voievodului Mihai Viteazul[1] și bustul
Generalului Traian Moșoiu, ambele în municipiul Oradea.
”Am văzut lumina zilei la 6 aprilie 1940 în
municipiul Sibiu. Părinții mei, funcționari publici, români adevărați, au fost
preocupați în permanență de educația mea și a fratelui meu Mircea. La
terminarea cursurilor școlii elementare din municipiul Blaj, înainte de a păși
treptele liceului, tatăl meu s-a impus categoric : ”Băiete, alege între a fi
procuror, ofițer al armatei române sau preot.” Am optat pentru Liceul Militar
"Dimitrie Cantemir” din orașul Breaza, județul Prahova. Nu am nicio
amintire în care să-mi fi dorit să fiu altceva decât ofițer al armatei române.
La absolvirea liceului militar, am urmat "Academia Trupelor Terestre”, cu
sediul la Sibiu. La 23 august 1960 am fost înaintat la gradul de locotenent,
repartizat la Târgu Mureș, comandant pluton cercetare. Din acest moment a
început cariera militară, angrenat practic în procesul de instrucție și
educație. Anul 1974 marchează un moment deosebit - am absolvit Academia de
Înalte Studii Militare din București și am fost numit la comanda unei unități militare
speciale din Târgu Mureș. Ulterior am urmat cursuri post-academice în țară și
străinătate, cursuri intensive în domeniul limbilor străine. În ianuarie 1976
am fost promovat și numit comandant al R. 23 Mc. Beiuș, județul BIHOR. Am făcut
primul pas mare în domeniul tactic al "câmpului de luptă”. Avean doar 35
de ani. Cadrele minunate din regiment erau adepte ale noului și iubitoare
deopotrivă a actului de cultură, a condescendenței militare cât și a unui nivel
înalt al capacității de luptă a regimentului. Toată admirația față de populația
orașului, față de familiile cadrelor, față de organele administrației locale
ale orașului. Rămân în amintirea mea primarii : Clepce, Butuc și Popa. Mă
mîndresc cu toate cadrele din regiment, care în perioada 1976-1981 au fost
alături de mine în ridicarea regimentului de la Beiuș la un nivel demn.
Rezultatele n-au întîrziat. Aprecierile eșaloanelor superioare confirmau că
regimentul de la Beiuș devenise o adevărată "academie” în pregătirea
cadrelor. Meritul este al acelor cadre care comandau subunități sau asigurau
buna funcționare a statului major al unității. Anii au trecut, ascensiunea
celor merituoși s-a văzut. Astăzi sunt generali în rezervă, și îmbrățișez, pe
distinșii generali : Gheorghiu, Cioară, Huchiu, Ghica, Bârloiu, Cătănici. Nici
un regiment din țară nu poate prezenta asemenea realizare. De asemenea,
îmbrățișez toți ofițerii, maiștrii militari și subofițerii care astăzi sunt
pensionari și sunt în orașul Beiuș. Pentru cei care ne-au părăsit, mă descopăr
respectuos.
Rezultatele de la Beiuș și cele ulterioare m-au
promovat la comanda Diviziei 2 Mecanizate Mihai Viteazu–Craiova, în 1988,
Diviziei 1 Mecanizate Tudor Vladimirescu București, în decembrie 1989, la
comanda Diviziei 11 Mecanizate Cărei din Oradea, în 1990. Odată cu numirea
Ministrului Civil al Apărării în 1993, s-a înființat Inspectoratul General al
Armatei, structură subordonată nemijlocit ministrului și care asigura actului
de conducere al ministrului civil. În calitate de inspector general, funcție în
care am fost numit, eram și consilierul principal al ministrului. În anul 1997,
luna noiembrie, am intrat în diplomație în Europa Centrală. Prin discreție,
maniere și abilitate diplomatică am reușit să fiu operativ în permanență. Mă
gîndesc mereu cu emoție la tot ce-am realizat în întreaga mea carieră militară.
Am iubit și iubesc nespus de mult haina militară, onoarea și demnitatea
militară, demnitatea României, țara care m-a ocrotit, Ardealul care m-a născut.
Nu acord nici un minut dușmanilor țării mele din interior și exterior. Arma
armatei nu este emoția. N-are momente nici de relaxare nici de emoție, n-am
fost și nici nu vom fi vreodată cîntăreți de poezie politică, armata este
eternă, nu face nimic cu umilință, nu admite zîmbete de complezență. Să ne felicităm
că România este membră NATO.
Armata va face gesturi de reverență numai în fața
poporului român, respectiv Parlamentului României. Suntem convinși: a fi
învingători nu-i de ajuns. Trebuie să scriem istorie !”
Referințe: - Bradu, Mircea.
Stanik Istvan. Monografia județului
Bihor. Vol. III. Oameni din Bihor. Editura Arca, Editura Universității din
Oradea. Oradea, 2010. P. 160; - Interviu, februarie 2020. (S.
S.)
[1]
Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul din Oradea a fost amplasată în 1994 în
Piața Unirii din Oradea. A fost realizată de sculptorii Alexandru Gheorghiță și
Georgeta Caragiu și turnată din 8,5 tone de bronz. Statuia a fost finanțată „printr-o contribuție lunară de până la 7%
din venit, timp de 6 ani, a cadrelor militare și personalului civil din 13
unități militare aparținând Diviziei 11 Mecanizată”. În 14 mai 2019, statuia lui Mihai Viteazul
din Piața Unirii din Oradea a fost dată jos de pe soclu de către
municipalitate, stârnind supărarea ofițerilor în rezervă din oraș. Pe soclul
liber a fost amplasată statuia Regelui Ferdinand I, dezvelită pe 23 mai. În:
”Adevărul”, 15 mai 2019.
[1]
Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul din Oradea a fost amplasată în 1994 în
Piața Unirii din Oradea. A fost realizată de sculptorii Alexandru Gheorghiță și
Georgeta Caragiu și turnată din 8,5 tone de bronz. Statuia a fost finanțată „printr-o contribuție lunară de până la 7%
din venit, timp de 6 ani, a cadrelor militare și personalului civil din 13
unități militare aparținând Diviziei 11 Mecanizată”. În 14 mai 2019, statuia lui Mihai Viteazul
din Piața Unirii din Oradea a fost dată jos de pe soclu de către
municipalitate, stârnind supărarea ofițerilor în rezervă din oraș. Pe soclul
liber a fost amplasată statuia Regelui Ferdinand I, dezvelită pe 23 mai. În:
”Adevărul”, 15 mai 2019.
