Din 30 septembrie 2010, Parcul Central al Municipiului Beiuş este mai bogat cu un monument – Bustul lui Avram Iancu. Acest monument este rod al creaţiei sculptorului beiuşean Sandu Crăciun dar şi al membrilor Asociaţiei „Avram Iancu” Beiuş, prin donaţiile cărora s-a ridicat. Cert este că după vre-o lună, nişte indivizi au constatat că monumentul nu era prea legal amplasat, adică, membrii Asociaţiei dar şi oficialităţile locale puseseră, oarecum, carul înaintea boilor, sărind peste oarece aprobări.
Sufletul meu de ardelean şi de moţ îmi spune că Avram Iancu nu are nevoie de aprobare să dăinuiască pe veci în Beiuş dar legea spune altceva. Aşa că, în virtutea legii, pe care trebuie să o respectăm cu toţii, conform Constituţiei României care prevede negru pe alb „nimeni nu este mai presus de lege”, au fost luaţi la întrebări oficialii locali şi Viorel Ianc, preşedintele asociaţiei.
La aşa întrebări, aşa răspuns: „Mă aşez la masă cu mâna-mi tremurândă, sufletul "prins în agrafe” , deoarece luat de val nu m–am gândit vreodată că cineva mă va intreba: de ce? Mulţumesc sincer celor care au făcut-o şi mi–au provocat o suită de radiografii care m-au cutremurat. De ce ? Pentru că exist? Şi de ce trebuie mereu să ne justificăm că existăm? Până când ? Cui ? Şi de ce noi, mereu cei timoraţi ?… Aşadar, la Beiuş veţi găsi un bust a lui Avram Iancu la nivelul ochiului trecătorului de pe Aleea Moţilor, un bust a lui Avram Iancu aşezat pe o moviliţă uşor accesibilă copilului de 3 - 5 ani, pe care-l aşteaptă cu nerăbdare să crească mare, stimulat de faptul că–i egalul lui iar nu timorat de înălţimea şi dimensiunile ansamblului arhitectural. Avram Iancu şi–a dorit ca din fiştece copil să iasă un om instruit , iubitor de oameni şi frumos , modest fără a fi mânat de plăcerile efemere ale timpului şi timpurilor, care să fie în stare să dezvolte sentimente alese faţă de semenii săi, indiferent de naţiune şi de naţionalitate. Am fost mânaţi şi obligaţi la un parcurs egal în a-l cinsti şi a-l pune la locul său, dând Cezarului ce- i al Cezarului”, spunea Viorel Ianc.
Cert este că monumentul există, se încadrează atât urbanistic cît şi estetic în peisaj şi ceea ce a urmat a fost o simplă formalitate – ministrul Kelemen Hunor şi-a pus ştampila pe actul de domiciliu al lui Avram Iancu în Beiuş.
Din informaţii sigure, pe data de 5 februarie a.c., membrii Asociaţiei „Avram Iancu” Beiuş intenţionează, în cadrul unei ceremonii care să cinstească trecerea Crăişorului Munţilor prin Beiuş (5 februarie 1850), să sădească un gorun lângă acest monument.