Habar nu am de ce, dintr-o dată, toţi militarii pe care-i cunosc (şi Slavă Domnului că-i cunosc şi mă cunosc destul de mulţi) adoptă practica lamentărilor. Ca şi mine de altfel! O fi o caracteristică a educaţiei primite? Sau o fi un impuls al subconştientului nostru militar? Să ne plângem fricos-anonim şi să strigăm cu gura închisă ?
De fapt care e problema dragi colegi? Problema este că noi nu vrem să pricepem ceea ce Mugur Isărescu spunea (chiar ieri în ziarul Gândul) „franc” în faţă, ceea ce ăla pe care noi îl poreclim comandant suprem n-are „cohones” să ne spună: „Militarii au dreptate când spun că nu trebuie sacrificaţi, însă aritmetica bugetară este cinică şi nu ascultă de motivaţiile sociale”, spunea guvernatorul BNR. Tot referitor la acest subiect Mugur Isărescu dădea exemplul pensionarilor militari, “care au ieşit la pensie datorită reformelor din sistemul armatei”. El însuşi povestea cum în anul 2000, când ocupa funcţia de premier, s-a dus la Bruxelles şi oficialii NATO i-au spus că România are o armată de tip estic, care trebuie redusă drastic, şi au întrebat dacă statul este pregătit să asigure pensiile persoanelor care ies din armată. Ghiciţi care a fost răspunsul? Ţineţi cont că pe vremea aia Traian Băsescu era ministru, doamna Udrea încă nu ştia ce e aia poşetă de piele, Raluca Turcan doar ce terminase facultatea la Moscova (?) iar premierul Boc abia visa sa intre în Parlament ca deputat !
De fapt care e problema dragi colegi? Problema este că noi nu vrem să pricepem ceea ce Mugur Isărescu spunea (chiar ieri în ziarul Gândul) „franc” în faţă, ceea ce ăla pe care noi îl poreclim comandant suprem n-are „cohones” să ne spună: „Militarii au dreptate când spun că nu trebuie sacrificaţi, însă aritmetica bugetară este cinică şi nu ascultă de motivaţiile sociale”, spunea guvernatorul BNR. Tot referitor la acest subiect Mugur Isărescu dădea exemplul pensionarilor militari, “care au ieşit la pensie datorită reformelor din sistemul armatei”. El însuşi povestea cum în anul 2000, când ocupa funcţia de premier, s-a dus la Bruxelles şi oficialii NATO i-au spus că România are o armată de tip estic, care trebuie redusă drastic, şi au întrebat dacă statul este pregătit să asigure pensiile persoanelor care ies din armată. Ghiciţi care a fost răspunsul? Ţineţi cont că pe vremea aia Traian Băsescu era ministru, doamna Udrea încă nu ştia ce e aia poşetă de piele, Raluca Turcan doar ce terminase facultatea la Moscova (?) iar premierul Boc abia visa sa intre în Parlament ca deputat !
De ce vă miraţi că “cinismul” bugetar împreunat cu propaganda şi prostirea populaţiei nu vă recunosc meritele? Aşa va fi întotdeauna. Cum spunea Latinul? Dolce et decorum est Pro Patria mori! (sau mai bine spus…dulce e sa mori pentru Patrie!). Mai e ceva nou în ecuaţia asumărilor guvernamentale răsturnate peste noapte? Ce mai tura-vura! Nu vedeţi reacţiile maselor zăpăcite de atâta propagandă băsesciană? Salarii nesimţite, pensii nesimţite etc! De când nu aţi mai simţit atâta ostilitate din partea “publicului larg”? De pe 21 decembrie 1989, aşa e?
V-au vopsit în culorile cele mai negre, v-au acuzat că sunteţi principala cauză a nesimţirilor bugetare (în timp ce ei făceau afaceri de milioane direct cu bugetul) v-au acuzat de securism (în timp ce ei aveau posturi babane înainte de 1989 pe la diverse reprezentanţe externe!) şi de toate relele acestei naţii (în timp ce propriii membri de partid încasau sume fabuloase doar din participarea prin AGA şi alte Consilii de Administraţie). Le-a fost frică de Rusia şi au vrut cu tot dinadinsul în NATO, ca să se mai plimbe şi ei pe la Bruxelles. Acuma vă scuipă şi vă înjură fiindcă le cereţi să-şi ţină cuvântul promis! Pentru ei se poate, pentru voi, nu!
V-au pus în genunchi şi v-au adus pe cap diverşi şefi care-aveau singura calitate că sunt colegi de facultate, veri, fraţi, cumetri sau parteneri de afaceri cu şeful statului ori cu diverşi miniştri. Căci, în ultimii ani, obedienţa a devenit principalul criteriu de promovare şi nu competenţa. Obedienţa scabroasă, uleioasă, pupăcioasă şi umilitoare. Aţi înghiţit zâmbind tot ce-au avut ei în “planul de afaceri”: retrocedări, avansări şi tăieri de bugete. Rânjind satisfăcut, i-aţi văzut pe toţi analfabeţii şi pe toate paraşutele dându-vă lecţii de morală creştină şi de onoare militară. Aţi înghiţit gândindu-vă la familii şi la cariere. Şi-acuma vă miraţi că bătaia de joc continuă?
De ce atuncea vă miraţi că un premier “de buzunar” nu are nici în clin nici în mânecă cu Armata sau că un josnic afacerist de Ilfov se laudă că ar fi Ministru al Apărării? Asta suntem şi asta merităm! Nici măcar clasă socială nu mai suntem ci un fel de Paria! Cu avansări fără noimă, generali de carton făcuţi peste noapte doar în conformitate cu hachiţele unui preşedinte incoerent, cu o debandadă generală chiar şi în structurile de forţă ale sistemului national de apărare, la ce vă aşteptaţi? Chiar vă puneţi speranţa în Gabriel Oprea? Sau în legile ţării? Greşiţi! Nu vedeţi? Primari de sector defilând în uniformă de general, primari de comune în uniforme de marină, partide făcute peste noapte pe lângă Cercurile Militare, hectare întregi de teren ale Armatei transferate către protipendada politică, afaceri de milioane de euro pe lângă contractele de înzestrare, un dispreţ profund faţă de toate acordurile încheiate de statul român cu NATO etc. Chiar credeţi că veţi fi ascultaţi? Sunteţi naivi!
Orice popor îşi merită, cu vârf şi îndesat conducătorii şi orice Armată îşi merită poporul. Dar parcă atâta bătaie de joc la adresa militarilor eu nu am mai văzut !
cpt.cdor (rez) ing Ovidiu Mihalache
13 ianuarie 2011
13 ianuarie 2011
